Scrisoare deschisa catre sot
Eu te-am crezut. In momentele in care imi era cel mai rau si tu imi promiteai ca o sa incetezi si ca sursa raului meu va disparea. In momentele in care eu ma incovoiam si hotaram de comun acord ca trebuie neaparat sa facem ceva. In momentele in care ai promis ca nu o sa repeti niciodata acea greseala. Te-am crezut.
Am fost sigura ca viata noastra o sa fie de acum inainte linistita si ca nu o sa ne mai lovim de aceasta problema vreodata, cu toate ca stiam ca iti placuse foarte mult si ca ai renuntat cu greu. Am trecut peste tot. Am uitat. Am iertat. Si mi-a fost mai bine.
Si acum totul s-a naruit! Credeai ca nu o sa te prind? Ca o sa poti sa faci asta la infinit, profitand de diminetile in care eu plecam mai devreme la munca si de serile in care adormeam inaintea ta? Nu stiai ca totul iese la suprafata, mai devreme sau mai tarziu? Ma bucur cel putin ca nu ai incercat sa negi in momentul in care semnele mi-au indicat ca, de fapt, ma mintisei atatea luni.
Te rugasem sa arunci Protexul din Grecia pt ca nu mai suportam cum miroase si mi se facea foarte rau!!! Si tu nu l-ai aruncat! L-ai ascuns intr-un colt al baii, continuand sa il folosesti pe ascuns!
Trebuia sa astepti si azi-dimineata sa plec inaintea ta...
Un comentariu:
am incercat din rasputeri sa ma abtin... o perioada chiar a functionat, pana cand intr-o dimineata, il vad cu coada ochiului stand asa, galben si frumos mirositor pe marginea cazii. din momentul ala relatia noastra a reinviat la fel de puternic olfactiva ca in prima zi... sunt slab!!! recunosc! nu rezist mirosului de protex.
Trimiteți un comentariu