Lumea spune ca ce o sa simtim noi ca e mai bine. Haha, asta a fost tare!
Nu ne-a spus nimeni nimic nici la cursurile de proprietate intelectuala si nici la cele de initiere in desen, culoare si compozitie iar experientele personale de partea cealalta a baricadei, a caror rememorare ne-ar prinde atat de bine in acest moment, sunt disparute undeva in negura primei copilarii. Cum simtim noi... Adica ce, o sa vrea el, asa, miiic-miiiic, cu degetelele alea ale lui minuscule, sa manance cu noi slanina cu mustar la 11 noaptea, sa faca repede un dus, sa-si sufle singur nasul in servetel sau hartie igienica, sa accepte o frectie sanatoasa cu spirt daca raceste sau sa se uite noaptea la Valentin Stan? Si daca o sa vrea, este de bine?!
Pentru toate acestea si-nca multe altele, ne cautam cursuri de puericultura (de noapte sau w-end). O sa mergem sa ciulim urechile, sa cascam ochii si sa inchidem gura, sa hranim, spalam, infasam cat mai putin periculos papusile sinistre pe care se face practica, urmand ca la sfarsitul acestei pregatiri sa ne mandrim cu diplomele de absolvire (care unora le vor aduce doua saptamani in plus de concediu la anu’... cel putin teoretic! Of, totul in acest post este atat de teoretic!).
Explicatii, demonstratii, simulari... This is not real life. E asa, ca un joc pe calculator. Interactiv. Fun. Eu sunt impotriva. Pierdere de timp si de bani? Habar n-am. Dar ce altceva sa facem? Incercam si noi, nu? Cred ca deja facem de simtim noi mai bine. Cum zic altii.
De fapt, lasa, mai bine sa pice papusa in cap...
Nu ne-a spus nimeni nimic nici la cursurile de proprietate intelectuala si nici la cele de initiere in desen, culoare si compozitie iar experientele personale de partea cealalta a baricadei, a caror rememorare ne-ar prinde atat de bine in acest moment, sunt disparute undeva in negura primei copilarii. Cum simtim noi... Adica ce, o sa vrea el, asa, miiic-miiiic, cu degetelele alea ale lui minuscule, sa manance cu noi slanina cu mustar la 11 noaptea, sa faca repede un dus, sa-si sufle singur nasul in servetel sau hartie igienica, sa accepte o frectie sanatoasa cu spirt daca raceste sau sa se uite noaptea la Valentin Stan? Si daca o sa vrea, este de bine?!
Pentru toate acestea si-nca multe altele, ne cautam cursuri de puericultura (de noapte sau w-end). O sa mergem sa ciulim urechile, sa cascam ochii si sa inchidem gura, sa hranim, spalam, infasam cat mai putin periculos papusile sinistre pe care se face practica, urmand ca la sfarsitul acestei pregatiri sa ne mandrim cu diplomele de absolvire (care unora le vor aduce doua saptamani in plus de concediu la anu’... cel putin teoretic! Of, totul in acest post este atat de teoretic!).
Explicatii, demonstratii, simulari... This is not real life. E asa, ca un joc pe calculator. Interactiv. Fun. Eu sunt impotriva. Pierdere de timp si de bani? Habar n-am. Dar ce altceva sa facem? Incercam si noi, nu? Cred ca deja facem de simtim noi mai bine. Cum zic altii.
De fapt, lasa, mai bine sa pice papusa in cap...
8 comentarii:
:)))
inainte de a se naste Naïa n-avem cea mai mica idee, mi-era aproape frica sa tin un bebe in brate! am invatat la meternitate si, mai ales, m-am descurcat singura. e instinctul ala matern care se naste odata cu bebe, daca nu a aparut mai devreme. stiu ca sinteti stresati, si eu am fost, ca sa nu mai zic ca am plins inainte de a pleca din maternitate!!! era asa de bine, o gramada de lume se ocupa de urlatoare, eu sedeam in fund pe pat si ma uitam la spectacol. acasa ajunsa, m-am simtit foarte repede stapina pe tehnica si eram mai rapida decit barbate-miu care, cica, are deja 2 copii. nu mai spun ca am ramas singura cu bb cind avea o luna. singura de imi auzeam urechile tiuind cind nu plingea asta mica. vi s-a spus ca bebelusii pling, rigiie, trag basini, fac caca si pipi...??? iar cind dorm fac zgomot muuult?
iti mai spun daca mai vrei.
retine esentialul: o sa va descurcati si fara cursuri. duceti-va, daca asta vreti, face bine la moral. si eu am fost la cursuri prenatale unde am aflat toate chestiile care se intimpla pina la nastere. cum zice jumatatea mea: bebelusii sint mai putin ragili decit par:)
Nu stiu ce sa zic... sper sa ai dreptate! Dar cu siguranta nu o sa plang cand o sa plec din maternitate, la cum se poarta cadrele medicale la noi sunt ferm convinsa ca abia o sa astept saparasesc cladirea... de fapt, groaza de comportamentul asistentelor/moaselor etc din spital e una dinte cele mai mari inca de la inceput. O sa detaliez la un mom dat pe aceasta tema...
Irina, iti recomand cartea unei prietene care se cheama fix "Am un bebe. Cum il cresc ?".
Se gaseste in librarii - aici e un link http://www.librarie.net/carti/119301/AM-UN-BEBE-CUM-IL-CRESC-CRISTINA-MILICESCU.
Intre timp, iti doresc cele bune, rabdare si curaj :)
sa stii ca si pe mine m-a speriat aspectul asta si, din fericire, am avut de ales! nu-ti spun ce in conditii am nascut (singura in sala de nastere, in camera, cu tatal linga mine in fiecare moment, mai putin la cezariana)... dar, din fericire, toate trec si se uita, mai ales momentele penibile cu 5 oameni care casca gura la tabloul pe care il oferi in plina dilatatie etc si etc :))
Mi-a trecut supararea si incruntarea de-acum mult prea obisnuita si am deschis link-ul trimis
si am aflat si eu ca toata lumea
felicitari!
I can't believe the days when we used to communicate, to share, to empathize are so long gone
felicitari inca o data
nu stiu cat de destept, frumos si nemaipomenit o sa fie (mai lasati loc in competitie si pt altii :P) dar sigur o sa fie cel mai norocos si fericit baietel pt ca va are pe voi doi ca parinti
si inca o data felicitari
@ Rita: multumesc pentru urari si link! ne vom procura cartea negresit, orice sursa de inspiratie este atat de binevenita! :)
@ Aida: stiu ca momentele naspa trec, ca o sa fie ok si ca nu o sa mai conteze dupa.. dar acum am in fata perspectiva viitorului (logic...) destul de inevitabil al palmelor dupa ceafa din spital, urletelor, mainilor intinse si atitudinilor superioare ale unor persoane care se vor afla pe pozitii dominante fata in fata cu mine, umila intr-o camasa de noapte si urland in van despre drepturile pacientilor, deontologia profesionala si ordinul asistentelor... incerc sa ma calmez de pe acum si deja sa accept, dar nu reusesc!
@ Oana: multumim pentru felicitarile repetate si aprecieri! in rest... mai bine mai tarziu decat niciodata!
:(((
cel putin la travaliu nu o sa te mai gindesti tu la drepturile pacientilor... hei, gindeste-te mai bine sa faci anestezie peridurala, eu asta am avut pina la capat - adica am simtit cind au scos copilul din burtica, cum umblau printre intestine si ce-oi mai avea inauntru... ciudat.
inca ceva (sint plina de sfaturi), nu stiu daca ti-am zis deja: accepta ajutor!! daca n-are cine sa te ajute, cere! mama, soacra, tanti de la 4, oricine poate veni sa dea o mina de ajutor, de var, de matura. eu nu am facut-o si m-am epuizat fizic si nervos. bebe e un job pe viata, trebuie sa-ti menajezi fortele.
hai ca o sa fie bine si bebe minunat:)
Nuuuu, ca tu nu esti pe treaba ta! Imi aduci aminte de mine PERFECT! Eu ma antrenam cu pisicu' in cada (pisicu' jucand rolul bebeului). n-am mers pana la a-i pune scutece matzului, dar nici departe n-am fost. Mathieu se uita la mine ca la o psihopata. Am citit tot ce exista in materie de puericultura. ca pt olimpiada, faza pe tara. E, si dupa...Nu stiu, am prins un curaj nebun,i-am facut baie a doua zi dupa nastere, il schimbam, imbracam etc cu o siguranta fenomenala. Din ceruri cred ca vina stea, pe cuvant!
Cat despre nastere, asistente etc, eu zic ca tu pui atat de mult raul inainte incat o sa fii agreabil surprinsa la momentul respectiv. Nu cred sa fie chiar TOATE cadrele medicale asa animale. Plus ca doctorul tau va fi acolo, si de el iti place, nu? Oricum sunt sigura ca va fi bine. Nu te mai stresa!
Trimiteți un comentariu