Nu mai pot cu Mishu

Mishu e zugrav, pune parchet, repara glafuri si trage de timp ca un nesimtit (ce e). Cand zice maine, trebuie sa intelegi ca peste o saptamana. Mi-a povestit (la o bere, tuica, la un vin pe care si le ia singur din frigider) ca e divortat, are doi copii si (parca) 4 frati. Cand avea 16 ani, taica-su a aruncat cu un cutit in el. A scapat cu viata pentru ca s-a aplecat sa ia o gura de ciorba si cutitu' s-a infipt in dulapul din spatele lui. De atunci a plecat de acasa si s-a mai intors (cand altcandva) decat dupa 20 de ani. Cand stranuta ai senzatia ca tocmai si-a dat cu ciocanu' in mana sau ca a picat zidul pe el. Cand ma enervez si gesticulez violent imi spune gutural "caaaalm, caaalm, copiiilul, important!". Inteleg cu greu si imi ia mult timp sa pricep ca "ga-la-ta" nu e galeata, ci salata. Nu mai pot cu Mishu!

Mentionez detaliul neimportant ca Mishu e surdo-mut. Cum era si de asteptat in tara tuturor posibilitatilor, ma tine de vorba mai mult decat un meserias om obisnuit (am taiat meserias sa nu se creada ca sunt genul care discrimineaza).

Are si planuri de viitor. Sper ca unul din ele este sa plece de la noi din casa anu' asta, dar nu cred. Mi-a spus doar ca de la primavara vrea sa lucreze la o discoteca in afara Bucurestiului. Dupa ce am vorbit atata cu el, as vrea sa il vad si cum danseaza.