Distractii de w-end

Nu stim ce fac altii sambata seara, dar noi, o data la 3-4 saptamani il prindem pe doctor in garda la spital si dam o fuga sa ne mai faca o ecografie si sa mai stam de vorba. Asta am facut si sambata aceasta, fix cand a a inceput viscolul. Am luat-o prin troiene si prin vantul ascutit si am intrat victoriosi pe poarta spitalului. Cum este si firesc si cum ar face toata lumea, am profitat de faptul ca noaptea curtile spitalelor sunt linistite si goale, si am inceput sa ne pozam pe sub toate felinarele, ca sa iasa fulgii mai poetici. Cu analizele in mana, caciuli pe cap si fulare ninja, am zambit (deci degeaba), ne-am schimonosit si harjonit prin zapada de parca am fi fost la derdelus, nu la doctor. Intr-un final, ne-am hotarat, inghetati, sa intram si in spital sa facem lucrurile pentru care veniseram. Adica sa ii luam pulsul lui Anton, a propus doctorul, pentru inceput. Mai jos aveti un extras din… dovada materiala a pulsului (nu ii cunosc denumirea oficiala).

Ii rugam pe finii nostri cititori sa observe atat ora la care eram noi la spital nu pentru o urgenta, ci pentru un control de rutina (insist, intr-o sambata seara), cat si ...scrisul marunt si vertical care imparte cumva foaia in trei (/patru), separand o linie intr-un vag zig-zag (in stanga) de o linie a pulsului extrem de accelerat din dreapta. Este linia care face diferenta intre pulsul unui alt copilas si cel al lui Anton. Desigur, predecesorul nostru semana probabil cu parintii lui, care pareau oameni extrem de pasnici. Tatal astepta frumos afara, in timp ce mama statea de 20 de minute singura si netulburata cu niste chestii rotunde pe burta. Cand ne-a venit noua randul, am intrat amandoi in camera, unde ne-am petrecut cele 20 de minute cu plasticele rotunde pe burta continuand hlizeala de afara. Fotografii lomo. 

Perspectiva celui ce nu era intins pe pat (asupra romanului perfect care crede in existenta curentului produs de un geam intredeschis si se fereste de posibilele efecte catastrofale ale acestuia):

Perspectiva celei cu chestii reci pe burta:

Am considerat ca am primit un avertisment cat se poate de ferm cu privire la sfarsitul apropiat si iminent al somnului nostru de noapte si ne-am hotarat sa profitam la maxim de urmatoarele 10 zile (si nopti)… Am inceput prin a indeparta stratul gros de zapada care se asternuse pe masina si prin a evita un Tico ce mergea noaptea, pe viscol, cu farurile stinse. 


p.s. adaugat la doua ore dupa postare. desigur, linia verticala de care vorbeam nu imparte pagina in trei, si nici in patru. pentru ca ea, linia, este doar una, acest lucru ar fi imposibil. daca ar exista o zmeura de aur a matematicii mondiale, cu siguranta mi-ar trimite premiul  acasa. da, ea, zmeura... pe ea... mai bine tac... pentru ca una e-n doua, si alta pe unde.... si nu inteleg nici ce se intampla cu fontu', de ici e mic, dincolo-i mare.... de fapt invers. cand vine una, vin toate!