Cine-si cauta scuze, gaseste

1. Stiu, stiu de ce nu mai scriu! Pai nu vedeti headerul blogului, vi se pare ca mai e de actualitate? Pai Antonescu deja e mare acum, zambeste dimineata si tipa la animalele din carusel! Daca vrea, poate sa (ne) si santajeze! In rest oricum nu s-au petrecut foarte multe. Tatal si-a dat demisia iar mama inca mai spera ca intr-o zi vor cumpara si ei un carucior!

2. Incep sa admir insistenta de om nebun a personajului pe care il cheama Remus Cernea si care candideaza pentru orice pozitie de doamne-ajuta care este anuntata pe piata si pentru care este necesara si campanie electorala cu postere pe toti peretii capitalei. Remus este cel mai tare. El vrea acum (iar) sa fie parlamentar, asa ca nu mai conteaza ca nu indeplineste nicio conditie din cele sine qua non. Pe o traiectorie circulara, Remus se inscrie, i se respinge, ataca, i se respinge din nou. Pica, dar se ridica si o ia de la capat. Dar de la capat!!! Remus, fii capitanul nostru!

3. In aceeasi ordine de idei, nu stiu cati stiti ce e aia o molifta. molíftă (molífte), s.f. – Slujba, serviciu religios celebrat in afara slujbelor obisnuite. Ca atunci cand vine la biserica o femeie extrem de pacatoasa cum ar fi, de exemplu intamplator, cea care tocmai a nascut un copil, si popa trebuie sa ii citeasca din cartea magica de rugaciuni ca sa mai aiba dreptul sa intre in biserica. Ei bine, si aici exista multe conditii sine qua non. Pe care nici eu nu le indeplineam cand (nu inteleg exact de ce) am fost sa imi fac si io "molifta de 40 de zile". De exemplu nu am facut molfta de o zi. Nici pe cea ce 8 zile. Si copilu, unde e copilu? De ce acasa, cand trebuie sa il duca popa prin altar? Pai stiti ca bate vantu' rau afara... Dupa doua ore si doua biserici mi-am dat seama ca incep sa o iau pe urmele lui Remus si ca incep sa nu ma las cand ar trebui de fapt sa ma duc acasa.

Ceea ce am si facut. Si de acum inainte voi castiga meciurile cu popii prin neprezentare.