Repetitia este mama invataturii

...sau nu? Avem in blocul vecin un suflet sensibil care invata sa cante la pian. Merge foarte greu. Deja am intrat in a doua saptamana in care incearca (cate o ora, de doua ori pe zi) sa cante Love Story. La inceput a fost dragut. Acum e insuportabil. Nu poate sa cante decat primele acorduri ("Where do I begin, to tell the story of...") si se poticneste in mod evident. Ceva merge brusc wrong. Nu mai pot cu Love Story.

La Anton, totusi, se aplica principiul din titlu. Deja a intors capul la 170 de grade de suficient de multe ori incat sa stie ca, daca face asta, da cu ochii in televizor. Si lui ii place sa se uite la televizor. Bineinteles, nu are voie. Logic, asta nu conteaza. De pe pozitia pe burta, cu spatele la televizor, capul lui se ridica rapid, se intoarce ca-ntr-un film pe care nu o sa il mentionez aici si ochii se fixeaza, se holbeaza pe ecran. Deocamdata nu este selectiv, orice, numai sa fie dat drumu' la televizor.

Si la Dexter se aplica principiul sus-mentionat. Dupa numai cateva sedinte de dresaj, "a facut o figura foarte buna" la expozitia C.A.C. Bucuresti 2010 si a iesit "B.O.B.- Best of Breed" si "R.P.J.- Romania Prime Junior". In curand punem si filmuletul, sa va dovedim ca avem un caine ascultator si frumos umblator si ca si-a meritat din plin titlurile. Chiar daca inca mai face caca in casa atunci cand are el chef. Si pishu.

In concluzie, cel mai prost din cartier a picat in acest post vecinu'. Huo! 25 % din salariu!

Bejoux

Zana Botoshel si-a dat (de) doua (ori) cu bagheta-n cap si s-a transformat in prietena noastra, Simina. Si, ca sa nu fie plictisitoare si sa aiba un talent pe lumea asta, a pus iar mana pe bagheta pe post de croseta (...cred. sau pe doua pe post de andrele?!) si s-a pus pe treaba. 

Cand a vrut sa faca ceva deosebit, a cautat sa se inspire din realitatile minore (chiar fara buletin). Si, in timp ce Anton descoperea foarte serios ca are doua maini si se rostogolea precoce de pe burta pe spate si-napoi si incerca s-o ia la picior dar hai! ca asta ar fi chiar culmea, in acest timp, spuneam, Simina ne anunta ca avem o linie vestimentara ce ii poarta numele (mai jos...). 

Ii multumim si ii transmitem ca Anton poarta cu placere pulovarasul, dar botoseii pur si simplu nu-i mai da jos din picioare, oricat de rau i-ar transpira! 

You can do anything but lay off of my blue suede shoeees!

This is love

Pentru ca e mic, si deci dragut,
pentru ca rade (atat de frumos) dimineata, urla seara si doarme (toata) noaptea,
pentru ca scuipa,
pentru ca e singurul copil sub 6 luni care nu doarme cand il plimbam cu caruciorul prin parc,
pentru ca are vocea din Chip si Dale,
pentru ca e minor,
pentru ca e cool in alb,
deci nu in negru (?!),
pentru ca nu miscam in front in fata lui,
pentru ca tipa la animalele din carusel,
pentru ca mananca de cinci ori pe zi
si ragaie tot de atatea ori,
pentru ca e fascinat de elefantul albastru,
pentru ca are o ureche ciupita,
pentru ca sta cu degetul mic in sus,
pentru ca il tinem in brate non stop cand e treaz, chiar daca stim ca ne santajeaza,
pentru ca ii cresc unghiile cu viteza luminii,
pentru ca e ninja,
pentru ca, desi nu are par in cap, are vartej,
pentru ca nu il baga in seama pe Dexter,
ci doar accepta uneori sa il linga pe cap,
pentru ca ajungem sa spunem si sa intelegem vorba "a dormi ca un ingeras",
pentru ca e al nostru,
din mii si mii de motive
dar mai ales
pentru ca agu, ng, ghe si iii.