joi, 10 iunie 2010

Despre nazuinte de sezon si alte alea

In primul rand, mi-am dorit foarte mult in ultima vreme sa dispara din casa noastra gandacul din baie. Gandacul negru, de teava de Berceni, maaare, care aparea numai cand intram eu in baie. Si care era foaaarte rapid. Nu ca as fi incercat sa il prind, sa il zdrobesc sub papuc, pentru ca numai gandul de a il auzi strivit, de a auzi acel crack infiorator m-ar fi traumatizat pe viata. As fi putut sa incerc tactica Rambo, si sa urlu prelung in timpul actiunii de gandacocid pentru a nu-i auzi ultimele cuvinte, dar si asa banuiesc ca as fi simtit ceva in talpa, pt ca, insist, dimensiunile erau considerabile, iar papucii mei nu au platforme. Ah, ma cutremur. Intr-un final a disparut. Brusc, asa cum aparuse.

Revenind la prima perioada de canicula a acestui an, ma duc cu gandul la revelionul de acum 3 ani din Istanbul. Ce misto e sa te distrezi in halu' ala intr-un oras care se pregateste ca in urmatoarea zi sa plece la munca/ scoala, sa iti danseze un buric milog la nas si sa mananci un peste, cel mai bun peste din lume, sub un pod, intr-o bodega, ca un aurolac fericit! Acum vreau sa ne intoarcem cu Anton acolo. Sa ii cumparam un sugiuc ca sa-i inchidem gura, sa il ducem in bazarul zgomotos, ca sa nu-l mai auzim in caz ca nu merge prima varianta si sa ii cumparam salvari, ca sa aiba mai mult loc pentru caca. 

Si cand s-o face mai mare, mergem cu gandul mai departe la muzeele din Londra, unde sa ne intrebe si noi sa ii explicam. Si daca nu stim sa ii explicam, sa inventam. Important e sa ii dam un raspuns.

Si sa mergem si in Grecia, sa ne balacim printre aricii de mare, sa mancam cea mai buna mancare din lume si sa ne zambeasca toata lumea. Si sa facem ceva ce nu am mai facut de muuulta vreme, adica un castel de nisip, cu canale si turnulete multe, multe. Asta cu fundu' in nisip si galetusa de plastic in mare. Dimineata si seara. Atat.

Bine, ar fi frumos si un 2 Mai, acuma, na! Ati inteles. Vine vara si noi nu stim daca o sa mergem pe undeva. Depindem de Anton. Cu toate ca ne vor lipsi vacantele de altadata, nu suferim. Acceptam si ne bucuram de jocul cu jucariile fosnitoare, de somnul pe burta si de sucul de mere.

Suna telefonul. "Alo! Salut! Sunt eu, gandacul din baie!".