A trecut Craciunul, a venit Anul Nou, a trecut ziua mea, ziua lui Antoine... Dar cand am aflat ca am ratat si ziua lui Chuck Norris, ei bine... mi-am dat seama ca, uneori, omul stie numai de frica, iar asta era situatia mea!
Deci, intrucat tin cat de cat la pielea mea si da, mi-e frica, ma intorc macar cat sa fac prezenta pe anul asta, fara sa imi doresc sa fiu notata, pentru ca deja stiu ca as da-o in repetentie si ar trebui sa repet anul. Deci, va rog, indulgenta maxima. Pentru astazi mi-am facut temele doar la (surpriza!) materia "Despre Antoine- partea generala" (de-un 5...)
Ziua lui a durat o saptamana, s-a lasat cu tort (ca-ca-ooo) si lumanari, am ras, am dansat si ne-am veselit. Si inca un tort, si inca o veseleala! Marele de-acum Anton a manifestat un entuziasm maxim in a stinge lumanarile (de cateva zeci de ori la fiecare tort si, nu, fotografia nu este concludenta pentru aceasta afirmatie) si a fost foarte emotionat, la fiecare urare de la multi ani ni s-a aruncat in brate cu ochii mici si un zambet fastacit pe fata :)
Altfel este foarte cocotat si aruncat, ii place sa plonjeze (pe burta sau pe spate) pe orice suprafata moale pe care o gaseste sau si-o construieste singur din perne si jucarii de plus. Una din aruncarile pe burta in pat s-a soldat cu o intoarcere de 360 de grade, finalizata pe jos (cu tranzitie pe marginea cea lata a patului- banca, cum o numeste el) si urmata doar de un suav si cristalin (gen vocile din Chip si Dale) "poc!".
Ca oricarui copil ii plac spatiile stramte, cotloanele, vagaunile, corturile, colturile, subplapumile. Daca nu le are la-ndemana, gaseste el o solutie -> ->
pentru ca, atunci cand ii auzi vocea dar pur si simplu nu stii unde este, trebuie sa il cauti peste tot si sa iti cobori privirea cat mai mult deoarece exista posibilitatea, de exemplu, sa fi luat locul mopului si din galeata sa nu iasa decat un cap mic cu doi ochi mari gen "bau! ce te miri asa?".
Litera de pe tricoul lui este S, galeata este rosie, afara ploua, nu ninge, planetele de pe tavanul nostru din dormitor sunt trei si tot atatia ani sustine el cu indarjire ca are.
Antoine creste si aduce foarte multa fericire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu