Cel mai crunt scrasnet de dinti nu este cel al unui boxér la intrarea in ring, nici cel al unei mame in travaliu, nici cel al lui Basescu la vederea casetei cu dosul de palma. Cel mai crunt scrasnet de dinti este cel al dintilor de lapte.
Fara nicio lacrima. Fara sa ceara inapoi ceea ce ii fusese sursa de liniste de zi si de noapte. Fara sa imi bata obrazul sau sa imi urle in urechi. Doar scrasnindu-si dintii, lovind cu pumnul in tablia patului, mestecandu-si limba, sugandu-si buzele, dand zeci de ture in jurul pernei. Intr-un final, epuizat de lupta muta pe care o purtase, a adormit.
Noaptea l-a gasit imperativ. In fund, cu ochii inchisi, impungea intunericul cu degetul, chemand-o. Fara sa o strige, doar desenand in aer necontrolat, scriindu-i epistole efemere, implorand-o, poruncindu-i intoarcerea. Dar totul a fost in zadar, caci ea nu a mai dat niciun semn de viata. Si-ar fi dorit doar sa o mai aiba alaturi de el o perioada, sa o stie acolo, sa o tina in mana sau sa o ascunda sub perna, chiar sa o auda cazand din pat pe parchetul rece pentru o noapte intreaga. Dar sa-i fie acolo, pe/ langa/ sub el, la nevoie.
Trei zile au trecut de atunci, ca in orice poveste. Trei zile si trei nopti, petrecute intr-o singuratate pe care nici eu, nici Lars, nici Rica Murdarica si nicio masina din lume nu o putem alunga, oricat am incerca. Trei zile si trei nopti in care si-a trait tristetea despartirii bruste si de neinteles cu demnitate, acceptand lucrurile asa cum sunt, cu intelepciunea pe care o castigi cu trecerea anilor, cu maturitatea pe care ti-o confera un an si opt luni.
Doar scrasnindu-si dintii de lapte.
4 comentarii:
sa-nteleg ca renuntati la suzeta?? eu nu reusesc si nu ma tin nervii sa ma lupt cu asta mica. ea nu o sa lupte cu demnitate, ci cu urlete.
Da, suntem pe drumul cel bun, sunt cam socata si eu :) o lupta-i viata, deci te lupta, ia-ti inima-n dinti, scuipa suzeta si pregateste-te de o saptamana de urlete. Nu poate sa dureze mai mult acomodarea...
noi l-am tinut pe "tzutzu" pana la 2 ani si 4 luni. din cauza dintisorilor orice suzeta noua intr-o saptamana era rupta. n-am mai inlocuit-o si dupa doua saptamani Vlad a decis ca e 'kaka" prin urmare l-am sfatuit sa o arunce la gunoi, ceea ce a si facut.
a doua zi a cerut-o, bineinteles. i-am reamintit ca a aruncat-o singur!! la gunoi.
am trecut razant pe langa tentatia de a-si suge degetul , molfaia coltul de la perna uneori.
"sevrajul" = nopti nedormite, somn de dupamasa injumatatit, a durat cam 3 luni..poate mai bine... cu toate ca a inteles ca nu mai este pentru ca el a aruncat-o.
pana la urma trece...
de biberonul cu lapte de seara insa nu ne-am despartit nici acum :-) si nici n-am de gand sa fortez nota :-)
Io am facut-o f violent. A picat suzeta pe jos intr-o seara si, de lene sa ma ridic sa i-o spal si sa i-o dau inapoi, am tot amanat momentul, pana m-am hotarat sa nu i-o mai dau deloc... Sper ca Anton sa depaseasca mai usor sevrajul, trei luni ne-ar face franjuri nervii. Bai, trei luni???
Trimiteți un comentariu