N-am incercat sa pescuiesc, astfel de lucruri ma cam plictisesc,
Eu sunt o fire mai sociala, prefer sa nu stau foarte mult pe bara
Caci, mai ales de cand cu palaria, am cucerit cam toata galaxia.
Nu simt nevoia sa ma-nfoi in pene c-am prins un peste cat noua balene
Ma multumesc cu adevarul pur, acela ca sunt noul Raj Kapoor.
Un vierme viu in ac sa il strivesc, numai la gandul asta ma-ngrozesc...
De altfel sunt nascut sub semn de pesti, originile nu poti sa ti le contesti,
(Sunt constient ca am cam pierdut ritmul si rima, dar, ce sa fac, urasc si pantomima...
Cu toate ca nici sa va vorbesc deschis nu mi se pare chiar de vis,
Caci mi-am propus sa nu fiu vulnerabil, ci sa zambesc si sa raspund amabil).
Ca sa revin... Aveam un scop concret ce ma-ndemna sa scurm cu batul intr-un pet
(poate sa scurm nu este o buna exprimare, dar eu fac parte dintr-o clasa matura viitoare
In care poate si-un mare agramat va cotiza lunar la pensia de la stat
Ceea ce ar fi o mare realizare pentru adultii nostri din dotare).
Observ aici in treacat un regretabil obicei, acela de a ma-ntrerupe mereu din doi in trei,
Ceea ce nu ar fi, poate, o mare problema, daca nu s-ar extinde si la vorbitul in arena
Asta ar fi de-a dreptul periculos, caci risc sa ajung un leu ce roade singur la un os...
Ceea ce, poate, nu ar fi atat de rau, singur poate e mai sigur, osul ar fi doar al meu!
Stiu, sunt o fire cam nehotarata, mereu ma-ntreb: un lapte sau o suta?!
Sa trec iar la subiect, versuri mai scurte, deci mai la obiect:
Stateam pe mal de lac sperand la un colac
Cand a venit curentu' si mi-am dat cu stangu-n dreptu'
(sper din suflet sa nu se repete, la propriu este, poate, acceptabil,
Dar un impiedicat la figurat ajunge pe forte proprii un mare ratat...)
Si mi-au zburat pantofii direct in colt de apa opus celui din care priveam eu cu mirare...
V-as scrie, zau, mai multe, despre actiunea-n sine, despre frustrari si spaime, despre rusini si vine
(nu vini! caci de rusine m-am asezat mai bine, pe vine, cum am scris, ma dor si-acum genunchii, ceva de nedescris...)
V-as spune despre cum e sa fii descult afara, sa ai ca alinare doar ca e primavara,
Sa fii speriat si umed pe zece degetele si sa incerci sa tragi de blugi, bai, peste ele,
Si sa te vada altii, iar ei sa se pretinda cautatori scafandri cu scoala de pe grinda,
V-as spune despre vantul ce-mi vajaia sub unghii, sperand sa mi le rupa si sa hraneasca lupii
As plange amintindu-mi de batatura mare, ce s-a intins ca pleasca la ambele picioare,
As rupe batu-n doua si-n lac as da cu el, si mi-as croi opinci din fir de brusturel.
Dar stau si ma gandesc si cred in armonia
Pe care ti-o da lupta cu scolecifobia
Deci n-o sa zic nimic, voi sta cu demnitate, descult pe malul apei, mimand seninatate
Voi lua in mana batul, prin apa-l voi plimba, apoi o rama groasa o voi sacrifica
Si o sa par puternic si-atat de natural, de parca m-am nascut special sa fiu pescar.
Si printre-atatea fiinte din jur antropofage, voi astepta momentul sa urlu si eu: "Trage!!!"
