Backstabbing

de aici

Sa v(is)ezi si sa nu crezi

Pe scurt: l-am visat pe Cel Mai Baietel in saptamana in care (zice netu’) incepea sa ii creasca parul. Daca pana acum (in stare constienta) nu mi-l puteam imagina, in vis mi-a aparut cu niste trasaturi foarte clare, ca ale niciunui alt copil vazut vreodata de mine (foaaarte frumos, cel mai frumos, marturisesc) si cu mult par. “Wow, are freza’ ca Beatlesii”, ma gandeam eu! Si sa(-l) vedeti, ca asa o sa fie!

P.S. Netu’ l-am citit dupa ce am visat!

Tradare, tradare, de trei ori tradare!

Scrisoare deschisa catre sot

Eu te-am crezut. In momentele in care imi era cel mai rau si tu imi promiteai ca o sa incetezi si ca sursa raului meu va disparea. In momentele in care eu ma incovoiam si hotaram de comun acord ca trebuie neaparat sa facem ceva. In momentele in care ai promis ca nu o sa repeti niciodata acea greseala. Te-am crezut.

Am fost sigura ca viata noastra o sa fie de acum inainte linistita si ca nu o sa ne mai lovim de aceasta problema vreodata, cu toate ca stiam ca iti placuse foarte mult si ca ai renuntat cu greu. Am trecut peste tot. Am uitat. Am iertat. Si mi-a fost mai bine.

Si acum totul s-a naruit! Credeai ca nu o sa te prind? Ca o sa poti sa faci asta la infinit, profitand de diminetile in care eu plecam mai devreme la munca si de serile in care adormeam inaintea ta? Nu stiai ca totul iese la suprafata, mai devreme sau mai tarziu? Ma bucur cel putin ca nu ai incercat sa negi in momentul in care semnele mi-au indicat ca, de fapt, ma mintisei atatea luni.

Te rugasem sa arunci Protexul din Grecia pt ca nu mai suportam cum miroase si mi se facea foarte rau!!! Si tu nu l-ai aruncat! L-ai ascuns intr-un colt al baii, continuand sa il folosesti pe ascuns!

Trebuia sa astepti si azi-dimineata sa plec inaintea ta...

Artistic kick

(Mi-am dat seama ca in postarea anterioara intentionam de fapt sa spun cu totul altceva, dar am ramas cu ochii pe pereti…)

Baietelul Numit In Multe Feluri are acum o insigna portocalie care il defineste, 18 saptamani dupa calcule si 20 cm/200 gr dupa informatiile de pe net. Pentru a furniza si o informatie receptionata personal, a inceput si marea “Interactiune”. Ne imaginam ca Cel Mai Talentat Baietel deja experimenteaza tehnica de action painting a lui Pollock si de aici ghionturile, loviturile si invartelile. Ca doar n-am putea sa ne imaginam „lovituri cu capul” sau „sut cu stangul”, trebuie sa pastram specificul familiei, care nu are nicio legatura cu fotbalul!

Hai Craiova!!!

Beware the Jabberwock, my son!

Tin sa precizez (si) pe aceasta cale ca astfel de personaje gri (muscandu-se, intrebandu-se, holbandu-se la noi de pe peretii locuintei in care traim) vor disparea pana in februarie 2010. Cum au aparut, asa sa si dispara! Discret, in secret, fara regret!

Eu vad mai multe posibile cai de salvare:

1. Metamorfoza. Spre exemplu, aratarea din stanga imaginii poate sa se dea de trei ori peste cap si sa se transforme intr-un personaj de basm ce va fi citit Celui din Dreptul Insignei, doamna cu prea multe maini care este mai in dreapta peretelui, ferita de obiectivul camerei in fotografia ce ilustreaza prezenta postare, poate sa se mai coafeze, aranjeze, opereze si sa capete (macar) o forma umanoida, patul care a fost desenat (tot pe perete) in incercarea noastra de a ne da seama cum vrem sa ni-l facem pe cel din dormitor poate sa isi pastreze natura si sa devina un patut etc.

2. Distrugerea. Ma imaginez (pe mine sau pe "cineva" platit) aruncandu-ma in lupta, manuind o lumina alba, asa, ca de vopsea, coborand incet dar sigur peste formele contorsionate ce isi vor da ultima suflare.

3. Autodistrugerea (lor!!!). Cu toate ca nu imi imaginez cum ar fi posibil ! Asa, ca si cum m-as intoarce acasa intr-o zi si, ca din senin, n-as mai vedea cai verzi pe pereti?! (Roger! Roger!)

Nu am nimic personal cu aceste creaturi, sa ne intelegem (ba chiar marturisesc ca ganditorul la rachete, muscator de mana si cu o usoara nevoie de aparat dentar este chiar monstrul meu preferat!). Doar ca prefer ca aceste...a sa fie inlocuite de Personajul Pozitiv si Dragut ce ne va intra in casa din luna februarie, si care ar face bine sa nu deschida ochii fix pe astfel de imagini... macar pana o sa inceapa si el sa deseneze!

Prima gafa-n blogosfera

Imi cer scuze celor care m-au creditat cu atata talent si incredere incat m-au felicitat pentru poezia de mai jos. Imi cer scuze deoarece poezia nu este a mea, numai ca mi-a placut foarte mult si ilustra foarte bine ideea pe care vroiam sa o transmit intr-o zi de aniversare. Si pentru ca ar trebui sa stiu foarte bine cum este cu drepturile de autor si cu folosirea unor opere fara a le mentiona autorul, doresc sa precizez ca poezia se numeste ca in titlul postului meu si ii apartine lui Nichita Stanescu.

Alta matematica

Noi stim ca unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o para nu stim cat face.

Stim ca cinci fara patru fac unu,
dar un nor fara o corabie nu stim cat face.

Stim, noi stim ca opt impartit la opt fac unu,
dar un munte impartit la o capra nu stim cat face.

Stim ca unu plus unu fac doi,
dar eu si cu tine
nu stim, vai, nu stim cat facem.

Oficial noi stim cat facem! 3 ani in 2!

Si de la anu-n 3!

Eclipsa (noastra) totala

Acesta este un baietel. Dar nu orice baietel din milioanele de baietei din lumea intreaga. Acesta este al nostru! As dori deci sa trag inca din start cateva concluzii personale, fiind in mod evident extrem de impartiala, dura, realista si familista, si bazandu-mi opiniile pe realitati obiective si extrem de evidente legate de baietelul nostru (cum ar fi simplul fapt ca este al nostru):

- Este cel mai frumos.

- Este cel mai destept.

- Este cel mai cuminte.

- Este cel mai talentat.

Sigur, pot fi spuse multe alte lucruri. Dar cu siguranta nu ca ma insel (imi permiteti sa generalizez ultima afirmatie si sa o intaresc cu un “ Niciodata!”?)[1].

Pana si pleonasmul isi pierde natura de eroare daca il folosesc in aceasta postare. Cum ziceam ca e? Cel mai minunat, cel mai extraordinar, fenomenal, uluitor, cel mai nemaivazut si nemaintalnit baietel de pana acum!

Este CEL MAI Baietel!

[1] Era o intrebare retorica.

De unde pana unde? Despre cine?? Despre tine!!!

Nene, nene!

Eu am facut primul pas.... Mi-a luat ore intregi, asa ca acum e randul tau!

Salveaza atmosfera si arunca o umbra de normalitate, nu creaturi posedate, limbi incrucisate, mii de degete-nclestate, mecle deprimate, femei dezmatate.... cum sunt acasa desenate!!! Fa ceva, orice, shimba-i fata, culorile, fonturile, cuvintele, numele.... orice, numai sa nu te atingi de cele trei personaje si-un sfert!!!

Ai tu o idee mai buna? Sa spunem ca, nefiind convinsa de nimic, sunt deschisa la propuneri si chiar la compromisuri...

Ca ploua-afara, uite, e urat!
Si tot cu mintea goala sunt de-o vreme,
Pana si melcul sta cam amarat,
(ne)Gandind la episteme...

TBTC!