Nu mai pot cu Mishu

Mishu e zugrav, pune parchet, repara glafuri si trage de timp ca un nesimtit (ce e). Cand zice maine, trebuie sa intelegi ca peste o saptamana. Mi-a povestit (la o bere, tuica, la un vin pe care si le ia singur din frigider) ca e divortat, are doi copii si (parca) 4 frati. Cand avea 16 ani, taica-su a aruncat cu un cutit in el. A scapat cu viata pentru ca s-a aplecat sa ia o gura de ciorba si cutitu' s-a infipt in dulapul din spatele lui. De atunci a plecat de acasa si s-a mai intors (cand altcandva) decat dupa 20 de ani. Cand stranuta ai senzatia ca tocmai si-a dat cu ciocanu' in mana sau ca a picat zidul pe el. Cand ma enervez si gesticulez violent imi spune gutural "caaaalm, caaalm, copiiilul, important!". Inteleg cu greu si imi ia mult timp sa pricep ca "ga-la-ta" nu e galeata, ci salata. Nu mai pot cu Mishu!

Mentionez detaliul neimportant ca Mishu e surdo-mut. Cum era si de asteptat in tara tuturor posibilitatilor, ma tine de vorba mai mult decat un meserias om obisnuit (am taiat meserias sa nu se creada ca sunt genul care discrimineaza).

Are si planuri de viitor. Sper ca unul din ele este sa plece de la noi din casa anu' asta, dar nu cred. Mi-a spus doar ca de la primavara vrea sa lucreze la o discoteca in afara Bucurestiului. Dupa ce am vorbit atata cu el, as vrea sa il vad si cum danseaza.

Tot despre copilarie

O doamna respectabila din Italia a venit si ea, ca atatia altii dupa 1990, sa cumpere un copil orfan din Romania, pe 4.000 de dolari. Vanzatorii ii spusesera ca nu mai au decat o bucata, un baiat mai mare, la vreo 8 ani, asa ca s-a grabit sa nu rateze sansa vietii si sa isi achizitioneze copilul mult dorit.

Marcel a fost imbracat frumos, de la Romarta Copiilor si a fost invatat sa spuna mama si bambino. A privit gales in ochii doamnei care, rapita de candoarea acestuia, a platit imediat imediat pretul si l-a luat cu dansa la hotel, urmand sa prinda primul avion spre casa.

Adevarul a iesit la iveala la prima baie. Marcel avea o inaltime de 1.30, dar si 17 ani si partea lui de 1.000 de dolari din afacere.

Aceasta este o poveste scarboasa, dar adevarata. Romaneasca. Doamna a intrat in stare de soc. Cei de la hotel au murit de ras. Marcel traieste si astazi, scapand din baia care i-a pus capac pe scara de incendiu si spune despre el ca e bine proportionat, doar ca i-a stagnat lungimea.

In concluzie, la Radio Erevan se intreaba:

- Domnu' redactor, este adevarat ca si americanii au pitici?

- In principiu da, dar cei romanesti sunt mai mari!

Un curcubeu

Este o panza tesuta de vant din cer in pamant.

N-ajungi la el decat cu o pensula luuunga (doar pentru asta isi imprumuta culorile), cu care trebuie apoi sa desenezi pe-o alta panza (de data asta tesuta de o tesatoare de la mare) stelute colorate, tot de pe cer luate.

De-ncerci sa-l furi, sa te grabesti si sa-l pandesti!

Indiciu: apare dupa ploaie, cam inainte de-asfintit. (de cineva l-a vazut noaptea, sa-mi dea de veste negresit!)

Relansare mult asteptata

NEW work + NEW website = NEW noper

Check it out at noper.ro

p.s. in animatia de Valentine's suntem noi 2 :P

15 ianuarie. Oda.

Scrisoare deschisa catre Ionela

Draga Ionela,

Acesta este un raspuns la commentul tau de acum cateva minute. Si ca sa iti dai seama de importanta raspunsului meu (pentru mine, fireste), nu scriu la categoria comentarii, ci un post separat.

Pentru inceput, permite-mi sa fac mentiunea ca esti un personaj generic reprezentand, desigur, fiinta umana apropiata mie, la care tin si care imi doreste binele, esti societatea insasi care incearca sa ma opreasca din a face o mare greseala. Sincer, eu iti inteleg intentiile bune. Mai mult, apreciez si iau in calcul parerea si sfatul tau.

Dar as dori sa intelegi si tu ca sunt destul de receptiva si pricep usor. Macar uneori. Ma rog, nu conteaza, important este ca, in situatia de fata, pricep (pentru ca nu e greu), receptionez si iau in calcul mesajele pe care mi le trimiti. Prea des. Tot timpul. De fiecare data cand ai ocazia. Nu uita ca esti un personaj generic, deci imagineaza-ti ca mi se intampla chestia asta foarte des, poate zilnic, si deja este un subiect foarte sensibil si care pune o presiune foarte mare pe noi, in incercarea noastra de a fi, totusi, responsabili, dar de a face o alegere si in conformitate cu gusturile noastre, ok, mai ciudate, dure si anoste.

Dupa cum tocmai am spus, aici nu e vorba doar despre a intelege, ci si despre a alege. De inteles am inteles. Oricum, numai Anton nu. Chiar am inteles. Si nu mai pot sa imi mai zici inca o data. Te rog, nu te supara. Sincer, nu ma indoiesc de bunele intentii si iti mai multumesc o data. Anton, care-ti toarna... stiu... E cam sec. Stiu.

Asta am vrut sa iti spun! Ai incredere in mine!

In final, ca sa fiu sigura ca suntem ok, iti fac si-o dedicatie muzicala care sa ne apropie si mai mult.

Extremely pregnant

35 weeks gone, 5 more to go. I can count the weeks left on one hand now!

Cool Guy and Fool Guy

Dilema

Anton Pavlovici Cehov

Antonio Vivaldi

Anton Bruckner

Antoine de Saint Exupery

<- Anton Pann

....

Anton Pop? Cu diminutivul Antonescu?

Cei mai prosti din clasa

Ne-am simtit noi ieri, la cursul de puericultura. Nu stiam nimic, spre deosebire de majoritatea celor din incapere, care stiau mii de detalii despre orice, cu toate ca, dupa fete, nu i-am fi suspectat ca ar avea potential sa fie parinti mai buni ca noi.

Ne-am notat cele mai importante sfaturi, mai ales legate de greseli pe care cu siguranta le-am fi facut:

- fara avionu' si alte zgaltaieri ale copilului, care pt duce la leziuni grave si permanente la nivel cerebral;

- cine arunca copilu'n tavan trebuie neaparat sa il si prinda;

- nu se pune fular pe nasul si gura copilului iarna (asta ne-a revoltat peste masura pe noi, care vrem sa-l facem ninja);

- baia se face de catre tata (hihihihi);

- restul de mama;

- fara saltea de burete (aici noi chiar reflectaseram adanc si in intelepciunea si marea noastra de cunostinte din acest domeniu ajunseseram la concluzia ferma ca cea mai buna saltea e cea de burete);

- pentru mamele care vor sa alapteze mult si bine, cica e bun ceaiul de chimen si anason. Am notat informatia. Am subliniat-o cand am aflat ca anasonul este si un puternic halucinogen.

In final, tatal a primit atestatul de puericultor, intrucat "a insusit temeinic notiunile elementare teoretice si practice in vederea ingrijirii copilului mic, necesare participarii efective a tatalui la ingrijirea copilului nou-nascut".

Primul efect al cursurilor asupra noastra a fost acela ca ne-au terminat fizic si psihic pe amandoi, am plecat tarandu-ne pe gheata pana la masina, si de-acolo in lume. Unde am inceput sa ne certam pe diverse aspecte despre care habar nu aveam pana aseara, dar pe care le-am asimilat si inteles extrem de rapid, ba chiar asupra carora ne-am format si mai rapid pareri extrem de ferme si pertinente (mai ales eu). Opinii, logic, diferite. Compromisuri? Avem nevoie de o vacanta...

Uf. Puericultura, tevatura, -ncheietura... Dincolo de geamandura.

Jucarii pentru copii (?!)

Daca vreti sa fiti la curent cu noutatile, cititi acest blog. Acum o luna s-a lansat in Bucuresti prima jucarie urbana, Sando.

Vazandu-l, am avut doar doua nelamuriri: de ce (doar) urbana si de ce atat de tare? Nu le oferim si copiilor de la tara sansa sa isi sparga capetele unii altora cu noul toy?

However, Sando este foarte dragut, are mii de fete, ca oricine, numai ca, de data asta, desenate de diversi artisti. Mai sus am ales, la pura intamplare, un Sando oarecare.

RIP Lhasa