La multi ani de Ziua Mamei!

...mie? WOW!

Anton

De cand nu am mai scris... mi-a luat ceva timp pana sa imi amintesc parola...

Anton nu a vrut sa se nasca in ziua estimata de doctori, calendar si stele (18 februarie). Poate pentru ca nu a vrut ca evenimentul sa fie eclipsat de nasterea mediatizata a fetitei doamnei de 240 de kilograme, care s-a petrecut in acea zi. Sau poate ca a asteptat sa se schimbe zodia, nu ca s-ar pricepe el la d-astea, nu de alta, dar nu avea de la cine sa invete. Sau o fi vrut sa treaca w-endul...  Donno. Ideea e ca s-a nascut luni, 22 februarie- deci pesti (?!), la ora 22.50.

Suntem deja de 5 zile impreuna acasa si s-au petrecut multe chestii pentru prima data... de la primul luat in brate si primele "tine-i bine capuuuuu'!!", pana la prima baie (urlata), primul pampers schimbat, primul ragait, primul zambet...

Mai e mult pana ne vom da seama exact ce si cum. Suntem, totusi, optimisti. Anton este foarte simpatic, ne place de el din ce in ce mai mult. Probabil ca nici noi nu ii suntem chiar antipatici, altfel nu vad de ce ar vrea sa petreaca atata timp cu noi, mai ales noaptea...

Distractii de w-end

Nu stim ce fac altii sambata seara, dar noi, o data la 3-4 saptamani il prindem pe doctor in garda la spital si dam o fuga sa ne mai faca o ecografie si sa mai stam de vorba. Asta am facut si sambata aceasta, fix cand a a inceput viscolul. Am luat-o prin troiene si prin vantul ascutit si am intrat victoriosi pe poarta spitalului. Cum este si firesc si cum ar face toata lumea, am profitat de faptul ca noaptea curtile spitalelor sunt linistite si goale, si am inceput sa ne pozam pe sub toate felinarele, ca sa iasa fulgii mai poetici. Cu analizele in mana, caciuli pe cap si fulare ninja, am zambit (deci degeaba), ne-am schimonosit si harjonit prin zapada de parca am fi fost la derdelus, nu la doctor. Intr-un final, ne-am hotarat, inghetati, sa intram si in spital sa facem lucrurile pentru care veniseram. Adica sa ii luam pulsul lui Anton, a propus doctorul, pentru inceput. Mai jos aveti un extras din… dovada materiala a pulsului (nu ii cunosc denumirea oficiala).

Ii rugam pe finii nostri cititori sa observe atat ora la care eram noi la spital nu pentru o urgenta, ci pentru un control de rutina (insist, intr-o sambata seara), cat si ...scrisul marunt si vertical care imparte cumva foaia in trei (/patru), separand o linie intr-un vag zig-zag (in stanga) de o linie a pulsului extrem de accelerat din dreapta. Este linia care face diferenta intre pulsul unui alt copilas si cel al lui Anton. Desigur, predecesorul nostru semana probabil cu parintii lui, care pareau oameni extrem de pasnici. Tatal astepta frumos afara, in timp ce mama statea de 20 de minute singura si netulburata cu niste chestii rotunde pe burta. Cand ne-a venit noua randul, am intrat amandoi in camera, unde ne-am petrecut cele 20 de minute cu plasticele rotunde pe burta continuand hlizeala de afara. Fotografii lomo. 

Perspectiva celui ce nu era intins pe pat (asupra romanului perfect care crede in existenta curentului produs de un geam intredeschis si se fereste de posibilele efecte catastrofale ale acestuia):

Perspectiva celei cu chestii reci pe burta:

Am considerat ca am primit un avertisment cat se poate de ferm cu privire la sfarsitul apropiat si iminent al somnului nostru de noapte si ne-am hotarat sa profitam la maxim de urmatoarele 10 zile (si nopti)… Am inceput prin a indeparta stratul gros de zapada care se asternuse pe masina si prin a evita un Tico ce mergea noaptea, pe viscol, cu farurile stinse. 


p.s. adaugat la doua ore dupa postare. desigur, linia verticala de care vorbeam nu imparte pagina in trei, si nici in patru. pentru ca ea, linia, este doar una, acest lucru ar fi imposibil. daca ar exista o zmeura de aur a matematicii mondiale, cu siguranta mi-ar trimite premiul  acasa. da, ea, zmeura... pe ea... mai bine tac... pentru ca una e-n doua, si alta pe unde.... si nu inteleg nici ce se intampla cu fontu', de ici e mic, dincolo-i mare.... de fapt invers. cand vine una, vin toate!

De criza

Mishu a fost concediat. Se cauta impunator de faianta.
Exista viata si dupa Mishu.

Nu mai pot cu Mishu

Mishu e zugrav, pune parchet, repara glafuri si trage de timp ca un nesimtit (ce e). Cand zice maine, trebuie sa intelegi ca peste o saptamana. Mi-a povestit (la o bere, tuica, la un vin pe care si le ia singur din frigider) ca e divortat, are doi copii si (parca) 4 frati. Cand avea 16 ani, taica-su a aruncat cu un cutit in el. A scapat cu viata pentru ca s-a aplecat sa ia o gura de ciorba si cutitu' s-a infipt in dulapul din spatele lui. De atunci a plecat de acasa si s-a mai intors (cand altcandva) decat dupa 20 de ani. Cand stranuta ai senzatia ca tocmai si-a dat cu ciocanu' in mana sau ca a picat zidul pe el. Cand ma enervez si gesticulez violent imi spune gutural "caaaalm, caaalm, copiiilul, important!". Inteleg cu greu si imi ia mult timp sa pricep ca "ga-la-ta" nu e galeata, ci salata. Nu mai pot cu Mishu!

Mentionez detaliul neimportant ca Mishu e surdo-mut. Cum era si de asteptat in tara tuturor posibilitatilor, ma tine de vorba mai mult decat un meserias om obisnuit (am taiat meserias sa nu se creada ca sunt genul care discrimineaza).

Are si planuri de viitor. Sper ca unul din ele este sa plece de la noi din casa anu' asta, dar nu cred. Mi-a spus doar ca de la primavara vrea sa lucreze la o discoteca in afara Bucurestiului. Dupa ce am vorbit atata cu el, as vrea sa il vad si cum danseaza.

Tot despre copilarie

O doamna respectabila din Italia a venit si ea, ca atatia altii dupa 1990, sa cumpere un copil orfan din Romania, pe 4.000 de dolari. Vanzatorii ii spusesera ca nu mai au decat o bucata, un baiat mai mare, la vreo 8 ani, asa ca s-a grabit sa nu rateze sansa vietii si sa isi achizitioneze copilul mult dorit.

Marcel a fost imbracat frumos, de la Romarta Copiilor si a fost invatat sa spuna mama si bambino. A privit gales in ochii doamnei care, rapita de candoarea acestuia, a platit imediat imediat pretul si l-a luat cu dansa la hotel, urmand sa prinda primul avion spre casa.

Adevarul a iesit la iveala la prima baie. Marcel avea o inaltime de 1.30, dar si 17 ani si partea lui de 1.000 de dolari din afacere.

Aceasta este o poveste scarboasa, dar adevarata. Romaneasca. Doamna a intrat in stare de soc. Cei de la hotel au murit de ras. Marcel traieste si astazi, scapand din baia care i-a pus capac pe scara de incendiu si spune despre el ca e bine proportionat, doar ca i-a stagnat lungimea.

In concluzie, la Radio Erevan se intreaba:

- Domnu' redactor, este adevarat ca si americanii au pitici?

- In principiu da, dar cei romanesti sunt mai mari!

Un curcubeu

Este o panza tesuta de vant din cer in pamant.

N-ajungi la el decat cu o pensula luuunga (doar pentru asta isi imprumuta culorile), cu care trebuie apoi sa desenezi pe-o alta panza (de data asta tesuta de o tesatoare de la mare) stelute colorate, tot de pe cer luate.

De-ncerci sa-l furi, sa te grabesti si sa-l pandesti!

Indiciu: apare dupa ploaie, cam inainte de-asfintit. (de cineva l-a vazut noaptea, sa-mi dea de veste negresit!)

Relansare mult asteptata

NEW work + NEW website = NEW noper

Check it out at noper.ro

p.s. in animatia de Valentine's suntem noi 2 :P

15 ianuarie. Oda.

Scrisoare deschisa catre Ionela

Draga Ionela,

Acesta este un raspuns la commentul tau de acum cateva minute. Si ca sa iti dai seama de importanta raspunsului meu (pentru mine, fireste), nu scriu la categoria comentarii, ci un post separat.

Pentru inceput, permite-mi sa fac mentiunea ca esti un personaj generic reprezentand, desigur, fiinta umana apropiata mie, la care tin si care imi doreste binele, esti societatea insasi care incearca sa ma opreasca din a face o mare greseala. Sincer, eu iti inteleg intentiile bune. Mai mult, apreciez si iau in calcul parerea si sfatul tau.

Dar as dori sa intelegi si tu ca sunt destul de receptiva si pricep usor. Macar uneori. Ma rog, nu conteaza, important este ca, in situatia de fata, pricep (pentru ca nu e greu), receptionez si iau in calcul mesajele pe care mi le trimiti. Prea des. Tot timpul. De fiecare data cand ai ocazia. Nu uita ca esti un personaj generic, deci imagineaza-ti ca mi se intampla chestia asta foarte des, poate zilnic, si deja este un subiect foarte sensibil si care pune o presiune foarte mare pe noi, in incercarea noastra de a fi, totusi, responsabili, dar de a face o alegere si in conformitate cu gusturile noastre, ok, mai ciudate, dure si anoste.

Dupa cum tocmai am spus, aici nu e vorba doar despre a intelege, ci si despre a alege. De inteles am inteles. Oricum, numai Anton nu. Chiar am inteles. Si nu mai pot sa imi mai zici inca o data. Te rog, nu te supara. Sincer, nu ma indoiesc de bunele intentii si iti mai multumesc o data. Anton, care-ti toarna... stiu... E cam sec. Stiu.

Asta am vrut sa iti spun! Ai incredere in mine!

In final, ca sa fiu sigura ca suntem ok, iti fac si-o dedicatie muzicala care sa ne apropie si mai mult.