Se afișează postările cu eticheta cai verzi pe pereti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cai verzi pe pereti. Afișați toate postările

luni, 14 februarie 2011

Vestitorul primaverii

Mi-e clar ca primavara e aproape. Aud ursii cascand si foindu-se de pe-o parte pe alta in hibernarea lor pe care o invidiez, vad varfuri verzi - degete de extraterestri- iesind din pamantul dezghetat, simt falfaieli de berze patriotice care se intorc in tara, oricat de cald si bine si oricat de mare ar fi indemnizatia pe alte meleaguri. 

Si mai simt si racoarea aia verde de ora sase dimineata din luna lu' marte. 

Singura chestie pe care nu o inteleg e ce cauta chestiile astea albe la mine in mana- sunt foarte ciudate la prima atingere. Si nu mai inteleg nici ce cauta in postarea despre primavara. 

Semneaza Antonel Vestitorel.

Acum, nu va luati dupa (pre)viziunile meteo ale unui copil de nici un an. Cica vine iar frigul, deci ghioceii jos si caciulile sus! Sus in cap, nu ca la admitere!

joi, 29 iulie 2010

Eveniment



Antonescu o sa mearga vineri sa il vada pe taica-su cum deseneaza la McCann Garage. Nu a inteles exact ce se intampla acolo, se vand niste chestii si banii stransi vor fi trimisi oamenilor din zonele inundate (deci si vecinei noastre de jos). Important este, deci, ca Papa Noper va desena pe aceste "chestii" (upon request, desigur), spre marea fericire a micului Antonescu, care isi doreste toate creioanele colorate varate in gura, frecate de gingii si, inevitabil, zgariate de cei doi dinti, unul mai mare si mai zimtat decat celalalt.

Va asteptam sa va coloram (sau decoloram, in funtie de culoarea pielii, no rasism, bro), pe Jules Michelet nr. 18, chiar la sediul McCann!

luni, 18 ianuarie 2010

Un curcubeu


Este o panza tesuta de vant din cer in pamant.
N-ajungi la el decat cu o pensula luuunga (doar pentru asta isi imprumuta culorile), cu care trebuie apoi sa desenezi pe-o alta panza (de data asta tesuta de o tesatoare de la mare) stelute colorate, tot de pe cer luate.
De-ncerci sa-l furi, sa te grabesti si sa-l pandesti!
Indiciu: apare dupa ploaie, cam inainte de-asfintit. (de cineva l-a vazut noaptea, sa-mi dea de veste negresit!)

vineri, 20 noiembrie 2009

Sfarsit senin de saptamana muncitoreasca


Saptamana aceasta am organizat un nou photo session. A fost interactiv si distractiv, si m-am intors acasa cu niste poze si filmulete reusite, foarte entuziasmata de energia debordanta de care a dat dovada Minipop, care s-a foit non stop. Mi-am amintit cu aceasta ocazie de printul la Hard Rock Café Oslo in care prin burta mare a unei mamici se vad doua degete (aratatorul si degetul mic) ale conlocuitorului, intinse paralel in sus. Asta deoarece din seria pozei din stanga avem si un filmulet in care Minipop face exact ca in print. Ca sa intelegeti, actiunea s-a desfasurat dupa cum urmeaza: cum statea el asa pe ganduri si isi mai punea capu-n piept sa zambeasca superior, brusc a ridicat degetele cu pricina pret de cateva secunde, intr-un gest hard rock incontestabil!

Cautand pe net si alte interpretari ale gestului, am aflat ca au existat in trecut si amulete avand aceasta reprezentare, mano cornuta, care se presupune ca protejau impotriva deochiului si, in general, a oricarui rau, iar intr-o alta interpretare, gestul apare chiar ca o forma de binecuvantare (fotografia Papei).

Dupa ce am pus la punct aceste aspecte de interpretare care de fapt nu ne interesau deloc (dar asa e la birou intr-o zi de vineri cu soare si somn, cand nu ai chef sa muncesti, trebuie sa faci ceva), am trecut la partea pragmatica a problemei. Sa publicam filmuletul, m-am gandit eu. Dar Radu considera filmuletul, si in general ecografiile 4D, spooky, asa ca.. daca tatal crede asta, ce vor spune ceilalti oameni?? Si, cum noua ne pasa ce cred si ce zic ceilalti, am facut doua coloane.

Pro:

- este un filmulet dragut cu un Copil si mai dragut;

- ideea acestui blog a fost sa surprinda anumite aspecte ale evolutiei lui Minipop, dar si a noastra, ca viitori parinti (inca putin speriati de fiecare data cand rostim/ scriem acest cuvant referindu-ne la noi);

- pana si Remus Cernea si-a gasit sustinatori si admiratori, adunand cele 200.000 de semnaturi necesare ca sa candideze la presedintie (ca de Ninel Potirca nu ne miram), deci exista public pentru orice si oricine pe lumea asta;

- faza cu „ne intereseaza ce cred si ce zic oamenii” era o gluma nesarata, dar necesara pentru a nu ni se umfla picioarele in al treilea trimestru;

- filmuletul chiar este foaaarte dragut, la modul cel mai obiectiv (insist eu de fiecare data!).

Contra:

- master of the illustrated freaks il considera freaky.

Desigur, numaratoarea argumentelor pro si contra s-a desfasurat in mod corect in toate sectiile de rationare de pe teritoriul blogului nostru, fara a fi afectata de autobuzele cu pareri ce se infiltrau printre liniutele de enumerare sau de plasele cu slabiciuni, porniri materne si subiectivisme inevitabile intr-un astfel de proces. Urnele au fost deschise (doar) de mine, in absenta oricarei alte persoane careia sa ii cer parerea sau ajutorul. Rezultat: nu publicam filmuletul, dar insistam asupra faptului ca avem un Minirocker printre noi.

Urmand firul logic al postarii, ne si va uram w-end placut si speram sa nu se mai confirme niciun alt caz de AH1N1 la Radu la munca, in afara de cel de saptamana aceasta. De asemenea, dorim sa informam populatia si pe dl. Streinu Cercel ca noi, daca ne simtim rau, stam acasa, pentru ca, spre deosebire de altii care nu se simt bine, nu vrem sa transmitem mai departe bolile noastre si celor nevinovati si sanatosi din jurul nostru! Ceea ce va dorim si dvs!

P.S. Pe modelul politicienilor de succes si aflandu-ne in saptamana alegerilor, m-am razgandit partial si m-am hotarat sa pun macar un instantaneu al momentului evocat si dezbatut de una singura mai sus.


luni, 21 septembrie 2009

Beware the Jabberwock, my son!


Tin sa precizez (si) pe aceasta cale ca astfel de personaje gri (muscandu-se, intrebandu-se, holbandu-se la noi de pe peretii locuintei in care traim) vor disparea pana in februarie 2010. Cum au aparut, asa sa si dispara! Discret, in secret, fara regret!

Eu vad mai multe posibile cai de salvare:

1. Metamorfoza. Spre exemplu, aratarea din stanga imaginii poate sa se dea de trei ori peste cap si sa se transforme intr-un personaj de basm ce va fi citit Celui din Dreptul Insignei, doamna cu prea multe maini care este mai in dreapta peretelui, ferita de obiectivul camerei in fotografia ce ilustreaza prezenta postare, poate sa se mai coafeze, aranjeze, opereze si sa capete (macar) o forma umanoida, patul care a fost desenat (tot pe perete) in incercarea noastra de a ne da seama cum vrem sa ni-l facem pe cel din dormitor poate sa isi pastreze natura si sa devina un patut etc.

2. Distrugerea. Ma imaginez (pe mine sau pe "cineva" platit) aruncandu-ma in lupta, manuind o lumina alba, asa, ca de vopsea, coborand incet dar sigur peste formele contorsionate ce isi vor da ultima suflare.

3. Autodistrugerea (lor!!!). Cu toate ca nu imi imaginez cum ar fi posibil ! Asa, ca si cum m-as intoarce acasa intr-o zi si, ca din senin, n-as mai vedea cai verzi pe pereti?! (Roger! Roger!)

Nu am nimic personal cu aceste creaturi, sa ne intelegem (ba chiar marturisesc ca ganditorul la rachete, muscator de mana si cu o usoara nevoie de aparat dentar este chiar monstrul meu preferat!). Doar ca prefer ca aceste...a sa fie inlocuite de Personajul Pozitiv si Dragut ce ne va intra in casa din luna februarie, si care ar face bine sa nu deschida ochii fix pe astfel de imagini... macar pana o sa inceapa si el sa deseneze!