Pentru ca e mic, si deci dragut,
pentru ca rade (atat de frumos) dimineata, urla seara si doarme (toata) noaptea,
pentru ca scuipa,
pentru ca e singurul copil sub 6 luni care nu doarme cand il plimbam cu caruciorul prin parc,
pentru ca are vocea din Chip si Dale,
pentru ca e minor,
pentru ca e cool in alb,
deci nu in negru (?!),
pentru ca nu miscam in front in fata lui,
pentru ca tipa la animalele din carusel,
pentru ca mananca de cinci ori pe zi
si ragaie tot de atatea ori,
pentru ca e fascinat de elefantul albastru,
pentru ca are o ureche ciupita,
pentru ca sta cu degetul mic in sus,
pentru ca il tinem in brate non stop cand e treaz, chiar daca stim ca ne santajeaza,
pentru ca ii cresc unghiile cu viteza luminii,
pentru ca e ninja,
pentru ca, desi nu are par in cap, are vartej,
pentru ca nu il baga in seama pe Dexter,
ci doar accepta uneori sa il linga pe cap,
pentru ca ajungem sa spunem si sa intelegem vorba "a dormi ca un ingeras",
pentru ca e al nostru,
din mii si mii de motive
dar mai ales
pentru ca agu, ng, ghe si iii.
Se afișează postările cu eticheta parenthood. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta parenthood. Afișați toate postările
luni, 3 mai 2010
luni, 8 martie 2010
marți, 2 martie 2010
Anton
De cand nu am mai scris... mi-a luat ceva timp pana sa imi amintesc parola...
Anton nu a vrut sa se nasca in ziua estimata de doctori, calendar si stele (18 februarie). Poate pentru ca nu a vrut ca evenimentul sa fie eclipsat de nasterea mediatizata a fetitei doamnei de 240 de kilograme, care s-a petrecut in acea zi. Sau poate ca a asteptat sa se schimbe zodia, nu ca s-ar pricepe el la d-astea, nu de alta, dar nu avea de la cine sa invete. Sau o fi vrut sa treaca w-endul... Donno. Ideea e ca s-a nascut luni, 22 februarie- deci pesti (?!), la ora 22.50.
Suntem deja de 5 zile impreuna acasa si s-au petrecut multe chestii pentru prima data... de la primul luat in brate si primele "tine-i bine capuuuuu'!!", pana la prima baie (urlata), primul pampers schimbat, primul ragait, primul zambet...
Mai e mult pana ne vom da seama exact ce si cum. Suntem, totusi, optimisti. Anton este foarte simpatic, ne place de el din ce in ce mai mult. Probabil ca nici noi nu ii suntem chiar antipatici, altfel nu vad de ce ar vrea sa petreaca atata timp cu noi, mai ales noaptea...
vineri, 8 ianuarie 2010
Dilema
Anton Pavlovici Cehov
Antonio Vivaldi
Anton Bruckner
Antoine de Saint Exupery
<- Anton Pann
....
Anton Pop? Cu diminutivul Antonescu?
joi, 26 noiembrie 2009
(o sa) Avem un baietel. Ce facem cu el?
Lumea spune ca ce o sa simtim noi ca e mai bine. Haha, asta a fost tare!
Nu ne-a spus nimeni nimic nici la cursurile de proprietate intelectuala si nici la cele de initiere in desen, culoare si compozitie iar experientele personale de partea cealalta a baricadei, a caror rememorare ne-ar prinde atat de bine in acest moment, sunt disparute undeva in negura primei copilarii. Cum simtim noi... Adica ce, o sa vrea el, asa, miiic-miiiic, cu degetelele alea ale lui minuscule, sa manance cu noi slanina cu mustar la 11 noaptea, sa faca repede un dus, sa-si sufle singur nasul in servetel sau hartie igienica, sa accepte o frectie sanatoasa cu spirt daca raceste sau sa se uite noaptea la Valentin Stan? Si daca o sa vrea, este de bine?!
Pentru toate acestea si-nca multe altele, ne cautam cursuri de puericultura (de noapte sau w-end). O sa mergem sa ciulim urechile, sa cascam ochii si sa inchidem gura, sa hranim, spalam, infasam cat mai putin periculos papusile sinistre pe care se face practica, urmand ca la sfarsitul acestei pregatiri sa ne mandrim cu diplomele de absolvire (care unora le vor aduce doua saptamani in plus de concediu la anu’... cel putin teoretic! Of, totul in acest post este atat de teoretic!).
Explicatii, demonstratii, simulari... This is not real life. E asa, ca un joc pe calculator. Interactiv. Fun. Eu sunt impotriva. Pierdere de timp si de bani? Habar n-am. Dar ce altceva sa facem? Incercam si noi, nu? Cred ca deja facem de simtim noi mai bine. Cum zic altii.
De fapt, lasa, mai bine sa pice papusa in cap...
Nu ne-a spus nimeni nimic nici la cursurile de proprietate intelectuala si nici la cele de initiere in desen, culoare si compozitie iar experientele personale de partea cealalta a baricadei, a caror rememorare ne-ar prinde atat de bine in acest moment, sunt disparute undeva in negura primei copilarii. Cum simtim noi... Adica ce, o sa vrea el, asa, miiic-miiiic, cu degetelele alea ale lui minuscule, sa manance cu noi slanina cu mustar la 11 noaptea, sa faca repede un dus, sa-si sufle singur nasul in servetel sau hartie igienica, sa accepte o frectie sanatoasa cu spirt daca raceste sau sa se uite noaptea la Valentin Stan? Si daca o sa vrea, este de bine?!
Pentru toate acestea si-nca multe altele, ne cautam cursuri de puericultura (de noapte sau w-end). O sa mergem sa ciulim urechile, sa cascam ochii si sa inchidem gura, sa hranim, spalam, infasam cat mai putin periculos papusile sinistre pe care se face practica, urmand ca la sfarsitul acestei pregatiri sa ne mandrim cu diplomele de absolvire (care unora le vor aduce doua saptamani in plus de concediu la anu’... cel putin teoretic! Of, totul in acest post este atat de teoretic!).
Explicatii, demonstratii, simulari... This is not real life. E asa, ca un joc pe calculator. Interactiv. Fun. Eu sunt impotriva. Pierdere de timp si de bani? Habar n-am. Dar ce altceva sa facem? Incercam si noi, nu? Cred ca deja facem de simtim noi mai bine. Cum zic altii.
De fapt, lasa, mai bine sa pice papusa in cap...
luni, 9 noiembrie 2009
Ca sa-l neutralizez pe Base... de fapt, ca sa ies pe plus!
Mie cel mai mult in ultima vreme imi place sa merg la ecografii, de fiecare data se intampla ceva care ma surprinde. Imi place chiar mai mult decat salata verde. Spre exemplu, sambata seara l-am vazut pe (numitul de tata) Minipop... clipind!!!
CLIPÍ, clipesc, vb. IV. Intranz. 1. A apropia și a îndepărta în mod ritmic (și reflex) pleoapele una de alta. (!!!!!!!!!!)
Incredibil ce face copilul nostru la numai minus 3 luni! E clar, tragem aceleasi concluzii ca inainte si ca ale celorlalti parinti din lumea-ntreaga despre copiii lor. Tot cel mai frumos... si tot cel mai destept si talentat.
Si asta obiectiv vorbind.
CLIPÍ, clipesc, vb. IV. Intranz. 1. A apropia și a îndepărta în mod ritmic (și reflex) pleoapele una de alta. (!!!!!!!!!!)
Incredibil ce face copilul nostru la numai minus 3 luni! E clar, tragem aceleasi concluzii ca inainte si ca ale celorlalti parinti din lumea-ntreaga despre copiii lor. Tot cel mai frumos... si tot cel mai destept si talentat.
Si asta obiectiv vorbind.
P.S. Sobru... ca cine?? :P
luni, 26 octombrie 2009
Despre Dexter si celula de baza a societatii
They're creepy and they're kooky, mysterious and spooky,
They're all together ooky, it’s our Family!
Nu vrem sa raportam fotografia de mai sus la imaginea clasica a cuplurilor de tineri parinti, dar nu ne putem abtine. Cu toate acestea, intr-o lectura fireasca a imaginii si analizand semnificatia personajelor, nu o sa spunem decat atat: ne pare rau pentru Baietelul Familiei (Addams), dar aceasta este realitatea. Asa arata parintii lui in momentele in care se imbraca frumos pentru un eveniment fericit (casa de piatra inca o data lui Fluffy si Elenei!).
Expresiile de pe fetele noastre, pline de blandetea si sensibilitatea specifice unor viitori parinti, ma infioara pana si pe mine. Privind fotografia, nu ne mai intrebam de ce serialul nostru preferat este Dexter si de ce avem wallpaper-uri cu sange pe telefoanele noastre. Nici macar nu mai inteleg oare ce m-o fi apucat pe mine cu creaturile de pe pereti... Ma bucur doar ca the Cutest Dog a venit in casa noastra cu doua zile inainte sa aflam ca vom fi parinti, altfel nu am mai avea acum atatea batai de cap cu privire la nume, ci am asista cu siguranta la povestea Baietelului Dexter, iar pe catelul cu acelasi nume l-ar chema probabil Rex(ter).
Semneaza zambind Morticia si Gomez.
They're all together ooky, it’s our Family!
Nu vrem sa raportam fotografia de mai sus la imaginea clasica a cuplurilor de tineri parinti, dar nu ne putem abtine. Cu toate acestea, intr-o lectura fireasca a imaginii si analizand semnificatia personajelor, nu o sa spunem decat atat: ne pare rau pentru Baietelul Familiei (Addams), dar aceasta este realitatea. Asa arata parintii lui in momentele in care se imbraca frumos pentru un eveniment fericit (casa de piatra inca o data lui Fluffy si Elenei!).
Expresiile de pe fetele noastre, pline de blandetea si sensibilitatea specifice unor viitori parinti, ma infioara pana si pe mine. Privind fotografia, nu ne mai intrebam de ce serialul nostru preferat este Dexter si de ce avem wallpaper-uri cu sange pe telefoanele noastre. Nici macar nu mai inteleg oare ce m-o fi apucat pe mine cu creaturile de pe pereti... Ma bucur doar ca the Cutest Dog a venit in casa noastra cu doua zile inainte sa aflam ca vom fi parinti, altfel nu am mai avea acum atatea batai de cap cu privire la nume, ci am asista cu siguranta la povestea Baietelului Dexter, iar pe catelul cu acelasi nume l-ar chema probabil Rex(ter).
Semneaza zambind Morticia si Gomez.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)